Cândva, într-o vacanță, am vizitat pitorescul Cartier Latin din Paris. M-a impresionat atmosfera boemă a străzilor pline de cafenele și librării…,,coup de foudre’’! Peste ani, acasă în București, căutând un loc pentru atelier, aveam să găsesc o adresă într-un ziar:

Strada Latină nr. 2 – DISPONIBIL.

Și unde?

În cel mai vechi cartier al Bucureștiului, în vecinătatea Casei Melik, cartier presărat cu vile interbelice de o frumusețe aparte. Mi-am amintit de vacanța aceea, de Cartierul Latin, nu putea fi o simplă coicidență! Așa a aparut pe stradă, Galeria Latină.
Sub influența vizitei de la Paris am amenajat și atelierul, însă atmosfera suferea modificări în permanență, datorită noilor idei.
Intâlnirea cu vopselele Annie Sloan și tot ce implică ele, a venit în mod natural, era un mijloc de expresie a tuturor gândurilor artistice avute de-a lungul vremii.Am lucrat și cu alte culori, dar nu ofereau atâta plasticitate ca acestea. Versatilitatea și textura lor te ajută să poți creea noi povești.Încerc să descopăr moduri de a picta, culoarea fiind o provocare.

Atelierul este un loc unde mă reîntorc cu drag, la toate obiectele care mi-au devenit apropiate. Nu poți lucra decât dacă împărtășești povestea lor. De unele mă despart greu, dar asta este legea firii. Cele vechi fac loc celor noi și tot așa…

Da, e adevarat, ajungi să rezonezi cu o lucrare. E un moment de slăbiciune artistică, dar atât de frumoasă! Atunci când ai făcut și ultima vernisare, realizezi că vraja s-a terminat.

Atelierul este un loc unde mă reîntorc cu drag, la toate obiectele care mi-au devenit apropiate. Nu poți lucra decât dacă împărtășești povestea lor. De unele mă despart greu, dar asta este legea firii. Cele vechi fac loc celor noi și tot așa…

Da, e adevarat, ajungi să rezonezi cu o lucrare. E un moment de slăbiciune artistică, dar atât de frumoasă! Atunci când ai făcut și ultima vernisare, realizezi că vraja s-a terminat.

Atelierul este un loc unde mă reîntorc cu drag, la toate obiectele care mi-au devenit apropiate. Nu poți lucra decât dacă împărtășești povestea lor. De unele mă despart greu, dar asta este legea firii. Cele vechi fac loc celor noi și tot așa…

Da, e adevarat, ajungi să rezonezi cu o lucrare. E un moment de slăbiciune artistică, dar atât de frumoasă! Atunci când ai făcut și ultima vernisare, realizezi că vraja s-a terminat.